T

1 Methods

Am efectuat un studiu retrospectiv observațional în secția de demnatologie a spitalului ….. Am inclus în studiu toți pacienții cu boli dermatologice admiși în perioada … , pentru care s-a calculat scorul DLQI atât la prima prezentare în unitatea noastră cât și la 6-9 luni mai târziu la o reexaminare, și care au semnat un consimțământ informat prin care permiteau colectarea datelor medicale în scop de cercetare. De la aceștia, am preluat informații demografice, despre boala de bază, despre comorbidități și cele 2 valori ale scorului DLQI. Acesta a fost împărțit pe 3 categorii: <10, 10-20 și >20.

Toate variabilele au fost prezentate sub forma de număr de pacienți (%). Diferențele dintre proporții au fost comparate folosind teste Chi² sau Fisher (pentru comparații 2x2). În cazul comparațiilor pentru distribuția valorilor scorurilor DLQI pe baza variabilelor binare, am folosit testul Chi² pentru trend-uri, cunoscut și sub numele de Cochran-Armitage. Pentru a compara scorurile DLQI la prima și la a doua examinare, ajustând statistic pentru restul variabilelor, am folosit testul Cochran-Mantel-Haenszel. Toate valorile p au fost considerate semnificative la valori <0.05. Analizele statistice au fost efectuate în R v.4.1.1.

2 Results

Table 1: Summary table of all relevant variables by sex.

Figure 1: DQLI scores distribution by sex.

Au fost incluși în studiu 147 pacienți, în proporții aproximativ egale din ambele sexe și din ambele medii de viață. Cea mai numeroasă grupă de vârstă a fost cea de 36-60 ani (38.1%). În ansamblul bazei de date, scorul DLQI a observat o îmbunătățire semnificativă la reexaminare (p<0.001). Proporția pacienților cu scoruri mici a crescut de la 31.3% la 51.7% iar a celor cu scoruri >20 a scăzut de la 27.2% la 15.0%. Această tendință de îmbunătățire a fost ușor mai pronunțată la bărbați (tabel I, Fig 1), fără a fi semnificativă statistic și după includerea sexului în calculul testului Cochran-Mantel-Haenszel (p=0.815).

La momentul includerii în studiu, patologia pacienților avea deja o evolulție lungă, cu 46.3% de >1 an. La 69.4% dintre cazuri, diagnosticul a fost demonstrat inițial la dermatologie. Atât mucoasa bucală cât și cea genitală au fost afectate la 12.2% dinre cazuri, iar 55.1% și respectiv 32.7% au prezentat leziuni exclusiv pe mucoasele bucală sau genitală. Peste jumătate (57.1%) dintre pacienți aveau leziuni cu risc crescut de malignizare.

Figure 2: DQLI scores distribution by placce of living. La pacienții cu leziuni cu risc de malignizare (57.1%), distribuția scorului DQLI nu s-a îmbunătățit cu mult, dar la cei fără astfel de leziuni, proporția celor cu scoruri mici a crescut de la 21.4% la 76.2% iar a celor cu scori mari a scăzut de la 33.3% la doar 3.2% (fig. 2). Luând în calclul prezența leziunilor, îmbunătățirea scorului DLQI la reexaminare a fost semnificativă statistic (p<0.001).

Figure 3: DQLI scores distribution by placce of living. Afectarea mucoaselor a influențat evoluția scorului DLQI (p=0.037). Pacienții cu afectare dublă au avut cele mai crescute scoruri la ambele examinări, și o îmbunătățire moderată. Pacienții cu afectare exclusiv genitală au prezentat scorurile cele mai mici la ambele examinări și cea mai notabilă îmbunătățire, cu creșterea proporției celor cu scoruri mici de la 27.1% la 66.7%. si scăderea de la 24.7% la 8.3% a celor cu scoruri mari.

[1] “Figure 4: DQLI scores distribution by placce of living.”

Îmbunătățirea scorului DLQI a fost influențată și de durata bolii la momentul studiului (p=0.045). Pacienții cu boala mai veche prezentând cele mai mici imbunătățiri. Nu am observat diferețe semnificative ale scorului DLQI la internare în funcție de durata bolii, și doar diferențe prea mici pentru a fi semnificative la reeexaminare (Fig. 4).

Table 2: Summary table of all relevant variables by first DLQI score.

Table 3: Summary table of all relevant variables by second DLQI score.

Figure 5: Summary.

Dintre bolile care au influențat evoluția scorului DLQI, doar Pemfigus-ul (p=0.005), Psoriazis-ul (p=0.010), si Sifilis-ul (p=0.042) au generat îmbunătățiri semnficative statistic (Fig. 5). Candidozele au fost cele mai frecvente diagnostice (17.7%), cu un efect minim asupra calității veții majoritatea (, 69.2% și 80.8% la reexaminare) au avut scoruri <10.

În cazul pacienților cu pemfigus (17.7%), proporția celor cu scoruri mici a crescut de la 3.8% la 23.1% iar a celor cu scoruri mari a scazut de la 57.7% la 34.6%. În cazul pacienților cu Psoriazis (10.2%), proporția celor cu scoruri mici a crescut de la 33.3% la 80.0% iar a celor cu scoruri mari a scazut de la 26.7% la 6.7%. În cazul pacienților cu Sifilis (6.8%), proporția celor cu scoruri mici a crescut de la 20.0% la 60.0% iar a celor cu scoruri mari a scazut de la 30% la 0. În cazul infețiilor genito-urinare, mai rare (4.8%), îmbunătățirea scorului DLQI a fost vizibilă, de la 42.9% la 85.7% pentru scorurile mici și de la 14.3% la 0 pentru scorurile mari, dar fără a trece pragul de semnificație statistică. La fel s-au comportat și celelalte diagnotice rare.

În cazul pacienților cu lichen plan (14.3%), situația scorul DLQI nu s-a modificat deloc (1 apacient cu scor ;10 a obținut la reexaminare un scor de 10-20 și un altul cu scor de 10-20 a obținut un scor <10).

3 All results

3.1 vs Sex

3.2 vs Varsta

3.3 vs Mediu

3.4 vs Debut

3.5 DLQI 1 vs DLQI 2

Wilcoxon signed rank test with continuity correction

data: dlqi1 and dlqi2 V = 2265, p-value = 0.000007 alternative hypothesis: true location shift is not equal to 0

3.6 vs DLQI1

3.7 DLQI 2

3.8 x

[1] “Candidoze: 26 (17.7%), p=0.174”
[2] “Pemfigus: 26 (17.7%), p=0.005”
[3] “Lichen plan: 21 (14.3%), p>0.999”
[4] “Psoriazis: 15 (10.2%), p=0.010”
[5] “Sifilis: 10 (6.8%), p=0.042”
[6] “Lichen scleroatrofic: 9 (6.1%), p=0.665”
[7] “Epidermoliza: 8 (5.4%), p=0.824”
[8] “Infectii genito-urinare: 7 (4.8%), p=0.203” [9] “Condiloame: 6 (4.1%), p=0.371”
[10] “Tumori: 6 (4.1%), p=0.149”
[11] “Eritem polimorf: 5 (3.4%), p=0.089”
[12] “Lupus: 5 (3.4%), p=0.346”
[13] “Pemfigoid: 3 (2.0%), p=0.346”
.